Aeromania 2013
Pagina 1 din 1
Aeromania 2013
Revenit in sud după o expediţie aviatică în sud-est, îmi permit ca, înainte de orice, să le mulţumesc celor care au făcut Aeromania şi lui Andrei Manea pentru felul cum ne-a primit şi organizat, să îi felicit pe zburători, care şi-au dat silinţa să ne arate cam ce pot suporta bietele lor aeronave forţate la extrem, şă le mulţumesc si lor, piloţilor, pentru spectacolul oferit, în câteva rânduri, în exclusivitate nouă, celor cu ecusonul « photo », şi să-mi exprim bucuria revederii cu prietenii spotteri.
Spectacolul aerian, dozat în patru timpi şi două locuri (unde e Hegel ca să mai umble puţin la teoriile lui?), a fost unul de înaltă (şi joasă, uneori, de ne venea să ne aruncăm pe burtă) acrobaţie şi mare măiestrie. De la avioane uşoare la altele grele, dar uşoare ca un fulg când era vorba să facă figuri, de la un elicopter mic dar “al dracului” la altele mari şi luxoase sau altele tot mari, dar care ofereau condiţii de călătorie destul de grele, pe sfoară, de la “treceri la verticală” la tirbuşoane şi monograme, de la bâzăit de Rotax la muget de Lycoming sau cârâit de Vedeneiev.
A doua zi la Mangalia (poze din prima zi nu are rost să arăt, ca sa nu mă fac prea tare de râs) a început cu aterizarea unei zburătoare pe dig. Sper să nu creadă cineva că m-am dus acolo ca să mă uit după păsărici, dar, sincer, nici n-am întors capul.
Primul venit, primul care ne-a servit : o porţie de paraşutişti plus un low-pass prin faţa publicului din tribuna de nisip. Cessna 182 YR-RAC.
Prima evoluţie acrobatică, YR-UAU, cu un echipaj inedit, Svetlana Kapanina în cabina a doua, elev, în prima cabină, Ioan Postolache.
Frumoasa Svetlana, cu pletele în vânt, salută publicul :
Francesco Fornabaio, care şi-a amintit că ne-am întâlnit şi am stat de vorba despre poezie (şi numai a zborului) acum câţiva ani la Bimbav, s-a dat peste cap să impresioneze privitorii. Ȋn ceea ce mă priveşte, a reuşit.
Trei elicoptere ale RAS Tuzla vin peste staţiuni: Cabri C2, Bell 206 şi Dauphin.
Descris de Andrei Lucescu ca “mic şi-al dracului », C-2ul a rămas să explice de ce merită epitetul ăsta :
(Pentru că l-am amintit pe Andrei Lucescu, nu pot trece peste complexitatea prezentării mitingului: Andrei ştia tot despre fiecare aeronavă în parte şi piloţii respectivi, explicând pe îndelete evolutiile; Dorin Ivaşcu l-a completat cu brio, aducând ce ştie un economist mai bine: preţuri. Dacă aveam la mine un carneţel, în loc de camera foto, le puteam oferi elevilor mei madgearişti o mulţime de cifre pentru aplicaţii la orele de practică de specialitate)
Veteranul Gheorghe Uţă, cu un Zlin 526, HA-SAU, a arătat că aviaţia nu are vârstă. Dar motorul Zlinului, deşi era mai tânăr, ne-a dat emoţii. Cred că un sirop de tuse i-ar prinde bine.
O nouă formaţie de aeronave ale RAS Tuzla: trei Katane, puse pe giumbuşlucuri.
Vorba lui Andrei, Yankee-Romeo-Sierra-Charlie-Lima, pilotat de Marius Rădulescu.
Fratele mai mare, Twin Star (tot de la RAZ Tuzla). Cred că pilotul Gheorghe Dumitru este un utilizator pasionat de telefoane mobile:
Dar ce vuiet se aude, umplând cerul şi marea ? Pai ce să fie altceva decât cele cinci Extre ale Aeroclubului. Trecerea la verticală, în formaţie perfect aliniata şi cu motoarele în plin, înainte de începerea programului i-a impresionat puternic pe cei prezenţi pe digul de la Mangalia:
Evoluţia a fost, de asemenea, foarte reuşită, constând din treceri şi figuri ale formaţiei de patru, completată de figurile extreme executate de Andrei Şerb, vocalistul trupei.
La ruperea formaţiei, aplauzele de pe plajă au fost mai zgomotoase decât Lycomingurile :
O nouă apariţie a Yak-rilor, de data asta pilotate de titulari :
Una pe faţă, două pe dos, noul stil de tricotaj adoptat de numeroasele bunicuţe de pe plaja de la Mangalia :
YAK-104 obţinut din suprapunerea a două 52uri :
Ultima apariţie pe plajă, un tip care nu a găsit înţelegere la nici un şofer sa-l aducă la plaja, dar un pilot milostiv l-a aruncat peste bord de la 1500 m.
.
O să revin şi cu ceva poze de la evoluţiile de pe Aeroportul Internaţional Tuzla, din cele două zile ale manifestării.
Spectacolul aerian, dozat în patru timpi şi două locuri (unde e Hegel ca să mai umble puţin la teoriile lui?), a fost unul de înaltă (şi joasă, uneori, de ne venea să ne aruncăm pe burtă) acrobaţie şi mare măiestrie. De la avioane uşoare la altele grele, dar uşoare ca un fulg când era vorba să facă figuri, de la un elicopter mic dar “al dracului” la altele mari şi luxoase sau altele tot mari, dar care ofereau condiţii de călătorie destul de grele, pe sfoară, de la “treceri la verticală” la tirbuşoane şi monograme, de la bâzăit de Rotax la muget de Lycoming sau cârâit de Vedeneiev.
A doua zi la Mangalia (poze din prima zi nu are rost să arăt, ca sa nu mă fac prea tare de râs) a început cu aterizarea unei zburătoare pe dig. Sper să nu creadă cineva că m-am dus acolo ca să mă uit după păsărici, dar, sincer, nici n-am întors capul.
Primul venit, primul care ne-a servit : o porţie de paraşutişti plus un low-pass prin faţa publicului din tribuna de nisip. Cessna 182 YR-RAC.
Prima evoluţie acrobatică, YR-UAU, cu un echipaj inedit, Svetlana Kapanina în cabina a doua, elev, în prima cabină, Ioan Postolache.
Frumoasa Svetlana, cu pletele în vânt, salută publicul :
Francesco Fornabaio, care şi-a amintit că ne-am întâlnit şi am stat de vorba despre poezie (şi numai a zborului) acum câţiva ani la Bimbav, s-a dat peste cap să impresioneze privitorii. Ȋn ceea ce mă priveşte, a reuşit.
Trei elicoptere ale RAS Tuzla vin peste staţiuni: Cabri C2, Bell 206 şi Dauphin.
Descris de Andrei Lucescu ca “mic şi-al dracului », C-2ul a rămas să explice de ce merită epitetul ăsta :
(Pentru că l-am amintit pe Andrei Lucescu, nu pot trece peste complexitatea prezentării mitingului: Andrei ştia tot despre fiecare aeronavă în parte şi piloţii respectivi, explicând pe îndelete evolutiile; Dorin Ivaşcu l-a completat cu brio, aducând ce ştie un economist mai bine: preţuri. Dacă aveam la mine un carneţel, în loc de camera foto, le puteam oferi elevilor mei madgearişti o mulţime de cifre pentru aplicaţii la orele de practică de specialitate)
Veteranul Gheorghe Uţă, cu un Zlin 526, HA-SAU, a arătat că aviaţia nu are vârstă. Dar motorul Zlinului, deşi era mai tânăr, ne-a dat emoţii. Cred că un sirop de tuse i-ar prinde bine.
O nouă formaţie de aeronave ale RAS Tuzla: trei Katane, puse pe giumbuşlucuri.
Vorba lui Andrei, Yankee-Romeo-Sierra-Charlie-Lima, pilotat de Marius Rădulescu.
Fratele mai mare, Twin Star (tot de la RAZ Tuzla). Cred că pilotul Gheorghe Dumitru este un utilizator pasionat de telefoane mobile:
Dar ce vuiet se aude, umplând cerul şi marea ? Pai ce să fie altceva decât cele cinci Extre ale Aeroclubului. Trecerea la verticală, în formaţie perfect aliniata şi cu motoarele în plin, înainte de începerea programului i-a impresionat puternic pe cei prezenţi pe digul de la Mangalia:
Evoluţia a fost, de asemenea, foarte reuşită, constând din treceri şi figuri ale formaţiei de patru, completată de figurile extreme executate de Andrei Şerb, vocalistul trupei.
La ruperea formaţiei, aplauzele de pe plajă au fost mai zgomotoase decât Lycomingurile :
O nouă apariţie a Yak-rilor, de data asta pilotate de titulari :
Una pe faţă, două pe dos, noul stil de tricotaj adoptat de numeroasele bunicuţe de pe plaja de la Mangalia :
YAK-104 obţinut din suprapunerea a două 52uri :
Ultima apariţie pe plajă, un tip care nu a găsit înţelegere la nici un şofer sa-l aducă la plaja, dar un pilot milostiv l-a aruncat peste bord de la 1500 m.
.
O să revin şi cu ceva poze de la evoluţiile de pe Aeroportul Internaţional Tuzla, din cele două zile ale manifestării.
Pagina 1 din 1
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
|
|