Clasa a IX-a D in excursie la Aeroportul "Henri Coanda"

Într-o bună dimineaţă (buna pe naiba, era un frig extraordinar, dar aşa e expresia), un grup de tineri de diferite vârste de la Liceul Economic-Administrativ din Rosiorii de Vede (cea mai buna şcoală din judeţ, desigur) a urcat cu voioşia caracteristică tineretului într-un autocar pe care scria “Destinaţia OTP”.



Odată cu iluminatul natural, în autocar a apărut şi optimismul. Şi câte un pahar de ceai, on the house.



Ora 9.46; gaşca e gata de lupta cea mare cu necunoscutul şi deja înfricoşătorul Aeroport Internaţional « Henri Coandă ». Gazda noastră, doamna profesoară (am aflat că a lucrat în branşa noastră, ceea ce ne face să o apreciem şi să o respectăm şi mai mult) Cristina Giurgea, ia conducerea şi ne conduce în darea asaltului.



Propune o strategie excelentă: împarte trupa în două detaşamente, pe care le trimite în cercetare-recunoaştere in holul cel mare de la “Plecări”. Fiecare comando are misiunea de a observa şi nota. Câştigă ambele comandouri ... experienţă şi spirit de orientare în teren necunoscut.

Printre elementele descoperite, vlaicologa (nu numai vizantologa) Madalina găseşte avionul “Vlaicu II”, coandologa Cristina multe, dar nu avionul “Coandă 1910”.





Inţelegem, apoi, rostul numeroaselor ghişee şi birouri. Mamă, dar multe mai sunt. Birouri ale companiilor, magazine, puncte de control. Elevii de-a noua, care de abia au trecut (vreo zece ore in loc de cele două prevăzute de programă) prin prima şi cea mai faină lecţie din “English My Love” (At the Airport), recunosc ceea ce văzuseră în manual şi văd ca şi obiectul asta de studiu e bun la ceva.





Detaşamentul, reunite acum, primeşte o nouă misiune de luptă: orientare în teren, catre porţile de îmbarcare. Misiunea este clară, dar viteza cu care trecem la executarea ei ne face sa ne pierdem vederea.



Scăpaţi, apoi, cu bine din furcile caudine ale detectoarele de potenţiali terorişti (unde camera a fost trecută prin alt filtru decât posesorul ei, adică nu a putut fi pusă la muncă), economiştii primesc o nouă uniformă; nu de camuflaj, din contră. Echipaţi corespunzător, ne îmbarcăm in TAB-ul COBUS, cu care pornim în incursiune pe platformă.



Misiunea e uşor de executat: privim şi îi ascultâm pe doamna profesoară Cristina şi pe dirigu. Doamna explică ce rost are platforma, ce sunt toate arătările văzute, care sunt operaţiunile desfăşurate în acel loc, iar dirigu îşi arată şi el erudiţia in recunoaşterea aeronavelor.





Deodată, maşina de luptă se opreşte lângă un ATR-42. Incep să le zic ce fel de ... când, surprinzător, uşile maşinii se deschid şi suntem invitaţi la avion. Pricepem greu, pentru că nu ne vine să credem, dar aşa e : devenim pasagerii lui YR-ATD.



Directoarea şi dirigu încheie şirul



Un avion frumos, primitor. Mulţi dintre noi sunt pentru prima dată la bordul unei aeronave, aşa ca savurează fiecare secundă.





O nouă surpriză: avem dreptul la o lecţie de pilotaj. Elevii se perindă pe locul din dreapta, instructorul lor este extrem de priceput şi intransigent





(Vorbind serios, doua dintre fete, deja cunoscute pentru rezultatele lor la sesiunile de istorie cu lucrari din istoria aviaţiei, chiar vor să devină piloţi, iar eu sunt de acord cu ele).

Coborâm din ATR cu poftă de spotting. Avem noroc, la interval scurt aterizează două avioane de la Easyjet.







Între aterizări şi decolări, doamna Cristina ne spune despre Henri Coandă. Verifică înţelegerea şi, aici dânsa e surprinsă, avem printre noi o coadoloaga: Cristina, care are o lucrare prublicată pe siteul jet100.com. Din păcate, şi cristina e surprinsă de întrebare şi întărzie un răspuns extrem de uşor. Îl întârzie, dar îl dă, şi este recompensată (ca şi alti doi copii, care au fost pe fază cu răspunsuri la alte intrebări – şi, sincer, în acele cazuri am fost surprins eu). Castigatorii au primit cate un breloc şi o şepcuţă cu însemnele LROP.



Urmeaza o tură cu autocarul Cobus pe platforma de parcare. Profit să fac inventarul aeronavelor şi să imi arăt din nou erudiţia prin identificarea lor (nici nu-i greu, scrie pe ele ...)











Ne intoarcem spre aerogara.



Easyjetul aterizat acum cateva minute este “prelucrat”



Gata. Turul ia sfârşit, mergem să predăm cazarmamentul, înainte de a ne lăsa la vatră.





Cam asta a fost. A fost frumos, economiştii au iesit mulţumiţi după un tour extrem de interesant, o tactică de luptă foarte bine aleasă, rezultatele se vor vedea în temele pentru acas ăpe care le-au primit şcolarii mei la terminarea activităţii. Sper să nu chiulească tocmai acum, şi, dacă se merită, le ataşez la report.

Mulţumim, sincer, celor de la aeroport, doamnei profesoare Cristina Giurgea şi ajutoarelor dumneai, dar şi domnului Valentin Iordache – alias colegul nostru de forum Valencio, pentru oportunitatea oferită şi pentru extraordinările calităţi de gazdă.. Ne cerem iertare pentru ce am facut rau in timpul vizitei.
Nu uit sa ii multumesc şi patronului roşiorean, domnul Tudorel Coman, care ne-a pus la dispoziţie autocarul deşi nu reuşisem (de, criza!) să ne adunăm destul de mulţi călători pentru a-l face rentabil.

Sunt gelos!! Mi-ar fi placut si mie sa fi mers la aeroport, dar din pacate nu ne-ati dus. Inca odata felicitari pentru ceea ce faceti!!

vreau si eu eu nu am avut parte de o asemenea excursie in 4 ani de liceu. Una mai deosebita a fost cea de la Palatul Parlamentului,vizita la Ambasadorul SUA si la receptia domnului presedinte!!

Pai vezi? Tot a fost ceva!