Transilvaeroshow, Clinceni, 4 iunie 2011

4 iunie 2011, ora 4.50. Nerabdarea ma face sa nu pot profita de cele 40 de minute pe care, in marinimia lui, mi le mai acorda telefonul-desteptator. Sar la fereastra, pare senin, o zi buna de miting. Ca sa mai treaca timpul imi iau laptopul in brate sa vad ce mai zic prietenii mei spotters. Mai cu un mail, mai cu un coleg carcotas, timpul trece si se apropie ora oficiala de incepere a zilei. Surprinzator, credeam ca numai eu sunt nerabdator, dar fiica-mea e si mai si. E deja gata de plecare, iar eu nici macar nu mi-am pus de ceai ... Bun, e ora de plecare, imi iau rucsacelul si camera Canon si decolam. Un drum de 120 km, un milion de puturosi pe sosea, dar ajungem la margine de Bucuresti, mai imbarcam
doi nebuni ca noi (sotia mea si Bonsai) si intram pe aerodrom. Abandonam masina si, sedus de elicopterul YR-TVR vreau sa-i fac o poza. Nu intotdeauna e suficient sa vrei ca sa faci un lucru. Canonul ma canoneste si ma sperie ca s-a stricat. Incerc o data, de doua ori, il “restartez”, nimic. Dau vina pe baterie. Dar nu e ea de vina, saraca, ci pacatosul ala de incarcator, ca nu a strigat la mine cand am plecat de langa el si a tinut-o la el ...
Berzei chiare, Dumnezeu ii face cuib. Dupa ce am intrebat pe toata lumea despre o posibila baterie de rezerva, prietenul Bogdan “Soimar” imi da aparatul lui cu totul! Un Nikon cu obiectiv mult mai lung decat mititelul meu de la Canon, dar tot o jucarie cu butoane. Nu am reusit, in cele cateva ore cat l-am tinut la gat, sa invat Nikonul, dar iata cateva poze, asa cum s-au nimerit.





























Astea sunt cateva. Daca reusesc sa ma recuperez, mai adaug. Ii multumesc inca o data, si aici, lui Bogdan Enachi pentru ajutor.
Cu alta repriza de poze o sa vin cu un nou mesaj de multumiri, pentru alt coleg si prieten al nostru.